Ascultarea activă reprezintă o altă abilitate socială importanta și implică participarea activă a celui care ascultă, fiind un proces complex care are următoarele obiective principale:
- identificarea sentimentelor existente în cadrul procesului de comunicare
- manifestarea interesului pentru interlocutor.
Condiţiile realizării procesului de ascultare activă sau participativă sunt următoarele: un context fizic adecvat desfăşurării relaţiilor interpersonale şi atitudinea optimă a celui care ascultă, o atitudine de suport şi încurajare.
Ascultarea poate fi împărţită în trei tipuri:
- Ascultarea informaţională este cea mai des întâlnită şi este tipul de ascultare în care se realizează asimilarea informaţiilor.
- Ascultarea critică solicită mai multă implicare din partea auditorului prin evaluare şi interpretare a informaţiei.
- Ascultarea empatică este cea care are ca scop înţelegerea situaţiei din poziţia vorbitorului şi permite simțirea trăirilor celuilalt. Pentru a putea fi eficientă acest tip de ascultare necesită două aptitudini: preocuparea empatică şi adoptarea perspectivei.
Ascultarea eficientă presupune respectarea unor reguli:
- ascultarea activă: reformularea spuselor persoanei cu care există un dialog şi incurajarea acesteia.
- folosirea încurajării minime: expresii de genul înţeleg, mai spune, astfel se poate obţine un pachet mai mare de informaţii.
- menţinerea contactului vizual cu interlocutorul: va permite crearea unei legături.
- apropierea de interlocutor: va conduce la interes faţă de acesta şi faţă de subiectul discuţiei.
- neîntreruperea vorbitorului: prin evitarea de a schimba subiectul (Pease, 2007).
Lect. univ. dr. Cristina Ghiță