Contextul actual educațional accentuează rolul semnificativ al relației de comunicare profesor-elev asupra dezvoltării personalității armonioase în viața adultă dar și asupra construirii unui climat psihologic pozitiv și echilibrat. Rapiditatea cu care se desfășoară activitățile, timpul care pare că nu mai este suficient transformă cadrele didactice în persoane care simt anumite crize psihologice. Mulți dintre profesori nu conștientizează importanța vitală a timpului petrecut cu elevii din perspectivă calitativă și nu doar cantitativă. Comunicarea profesor-elev reprezintă cheia construirii și dezvoltării personalității și a  relațiilor sociale.

Elevii care reușesc să își stabilească relații de comunicare solide, puternice emoțional cu profesorii lor, vor reuși să extindă aceste relații și în sfera socială, acasa sau în grupul de prieteni. Cu siguranță, dorința elevului de a petrece timp calitativ cu colegii săi se reflectă în modul de valorizare și autocunoaștere a copilului.  Studiile prezintă faptul că printre cele mai întâlnite dorințe ale copiilor se află încă acelea de a comunica și a se juca cu colegii lor.

Comunicarea modernă necesită în continuare următoarele caracteristici fără de care nu putem spera la echilibru și pozitivitate:

• Ascultarea activă
• Deschidere și disponibilitate psihologică
• Înțelegere  
• Respect reciproc
• Emoții pozitive și constructive

Așadar, procesul comunicațional modern contribuie în măsură decisivă la construirea unor relații echitabile, bazate pe înțelegere, susținere și acceptare reciprocă. Chiar dacă tehnologia a ajuns să domine această relație, astfel încât majoritatea mesajelor și informațiilor sunt transmise cu ajutorul dispozitivelor digitale, acest lucru nu ar trebuie să înlocuiască relația directă de comunicare profesor-elev.

Lect.univ.dr. Cristina Ghiță