În contextul societății actuale, familia reprezintă punctul central, continuu și de sprijin pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copilului. Procesul educațional începe să se confrunte din ce în ce mai mult cu dificultăți asupra percepției tinerilor familii  în învățarea si dezvoltarea unor practici parentale eficiente. Modul în care părinții relaționează și influențează la dezvoltarea personalității copiilor începe încă din primul an de viață, având un impact puternic asupra atingerii succesului și afirmarea încrederi în sine a copiilor. Educația parentală este influențată de trei surse: trăsăturile individuale ale copilului, factori contextuali și tipologia personalității fiecărui părinte.

Stilul parental poate fi definit ca o modalitate de acțiune educațională și un ansamblu de atitudini focalizate asupra copilului în scopul construirii unui context psiho-emoțional echilibrat. Prin setul de acțiuni, activități și atitudini, părinți transmit un cumul de principii, valori și emoții care contribuie în mod decisiv la formarea și dezvoltarea unor competențe vizibil manifestat de către copil în comportamentul personal.

Stilul autoritar se caracterizează prin următoarele elemente: nivel scăzut de autonomie, principii și reguli stricte manifestate în comportament, restrictivitate și un grad crescut de control și disciplinare. Stilul democratic reprezintă un ansamblu format din control organizat dar și din sprijin și suport emoțional. Ultimul stil de parenting identificat de către specialiști este stilul permisiv, acesta se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului și lipsa regulilor și principiilor.

Lect.univ.dr. Cristina Ghiță